© 2015 Archer Design by w3layouts

     

     

     

 

Despre cum ne iubeste Dumnezeu

 

Gabriel Baicu

 

 

 

Unii Creştini sunt ca nişte baloane cu aer. Se înalţă spre înălţimi dar înăuntru lor este numai aer. Susţin cu tărie Biblia dar nu ştiu nimic despre felul în care a fost scrisă. Dacă nu eşti întru totul de acord cu ei şi nu spui exact ce spun şi ei începe atacul la persoană, eşti blamat şi considerat eretic. Dacă nu eşti Penticostal sau Baptist nu eşti bun de nimic. Dacă nu eşti Romano Catolic sau Ortodox eşti pe nicăieri.   Fanatismul politic este periculos, dar mult mai periculos este fanatismul religios deoarece justifică orice ticăloşie, în numele lui Dumnezeu. Nu este de ajuns să crezi în Dumnezeu, contează ce crezi despre Cel în care crezi. Ce părere ai despre Dumnezeu? Este un rege a toate stăpânitor iar tu doar supusul lui fidel, sau este un Tată iubitor, iar tu copilul Lui prea iubit? Este o mare diferenţă, dar lucrurile sunt prezentate amestecat. Unii zic că este şi una şi cealaltă. Nu merge aşa, este ori una ori este alta. Dacă este Tatăl tău cum poţi să fi în acelaşi timp servitorul sau supusul Lui? Şi stăpânitorii lumii îşi iubesc supuşii, însă numai aşa cum îşi iubesc şi obiectele de lux. Este normal să îţi venerezi Tatăl, care merită acest lucru, dar nu este normal să devii sclavul lui. Cum ne iubeşte Dumnezeu? Ca pe nişte conştiinţe vii, având o demnitate egală cu El, sau ca pe nişte obiecte de colecţie valoroase care reprezintă foarte mult pentru el. Sunt colecţionari care ar fi gata să îşi rişte viaţa pentru un obiect de artă valoros atât de mult îl preţuiesc. Cine este cu adevărat Dumnezeu, în relaţia cu noi şi în ce mod ne iubeşte? Ori este un monarh absolut, care stăpâneşte cu puteri absolute universul, deci şi pe noi, ori este Tatăl nostru spiritual şi noi parte din El. Bisericile instituţionale, de regulă prezintă prima variantă, amestecată cu a doua, dar prima variantă predomină. Eu cred exclusiv în a doua variantă. Cred că Dumnezeu ne iubeşte cu dragostea lui Isus (Iisus). Adică Dumnezeu se pune în locul nostru şi sufere în locul nostru. Care monarh absolut, sau colecţionar de artă, ar fi gata să îşi dea Fiul pentru supuşii săi, sau pentru obiectele valoroase pe care le apreciază? Pentru noi Dumnezeu nu este nici rege nici stăpânitor al universului, este doar Tată.